01 aprilie 2018

Dezmorțeală

Ziua asta a început frumos, cu soare. Faptul că sunt ambele fete acasă îmi umple inima de fericire. Nu sufăr că a plecat Maria la facultate. Mi-e dor de ea, clar, dar știu că plecatul ăsta de acasă e un rău necesar, un bun pentru ea. Iar când vine acasă atât de radioasă și atât de încântată că ne vede mă înmoaie complet.

Săptămâna asta a fost Ioana pe la ea, șingură, cu trenul, s-a descurcat de minune. S-au plimbat, au fost prin ceainarii, au fost împreună și pe la facultate, au petrecut timp frumos împreuna. Au venit a doua zi obosite și încântate amândouă. Deci copilul mic s-a făcut și el mare, iar eu dau pe-afară de mândrie, mor după fetele mele și spun asta de câte ori am ocazia. 

Facebook-ul îmi aminteste că anul trecut pe vremea asta eram la Malaga, culmea, tot după o ieșire din spital. Cât de frumoasă a fost excursia aia... Mă bucur că măcar despre asta am scris pe blog și o să pot să recitesc oricând o să doresc să-mi reamintesc întâmplările și oamenii minunați din zilele alea.

Păcat că nu am continuat și cu restul ieșirilor din anul trecut, cel putin Portugalia merita un maaare "capitol". 


Sper, dar nu bag mâna în foc, ca la ieșirile viitoare să mă mobilizez mai bine și să aștern două vorbe despre tot ce văd, simt și trăiesc frumos pe unde merg. Pentru mine în primul rând.



Valiza e mereu prin preajmă, la o adică bagajul se poate face în doi timpi și trei mișcări.  Altele ar fi problemele... Spre exemplu, una ar fi pisica. Nu știu dacă ne-ar mai permite să plecăm fără ea. 

4 comentarii:

  1. hahaha, ti-a plecat fata cea mare, cea mica e si ea aproape gata de plecat... vei ramâne cu Miti, exact asa ca eu cu Leo ☺☺☺ Cat am suferit cand mi-au plecat amandoua! Dar iata ca acum cea mare e gata, are deja un post excelent la un institut de cercetari, cea mica termina in iunie... Sunt pe drumul bun amandoua, ma bucur enorm pentru fiecare succes al lor - cum ar putea altfel o mama?! ♥
    Si mie imi pare rau ca doi ani am intrerupt blogul - practic blogul este banca de date, jurnalul meu electonic :-) Ne amintim ceva si vreau sa caut fotografiile cu acea ocazie, dar nu mai stiu exact data... Pe blog, dau cautare si tac! imediat apar postarile din perioada respectiva. Asa aflu data si pot sa gasesc usor folderul cu fotografii. Doi ani sunt in... haos ;-) Dar iata ca am reînceput amandoua si tare ma bucur, Ina draga.
    Pupici si îmbratisari. O Duminica de Florii cu multa bucurie sufleteasca!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hihi - o luati si pe ea ;)). Vad ca e hotarata. :)))
    Pupici!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si-n posete se strecoara de le gaseste deschise. Mare banditoaica!

      Ștergere